1088) ŞCOALA
DUMINICALĂ—Circumstanţele diferă. (Q685-3) Întrebare (1914)—3—Avînd ochii deschişi
la adevăr, este bine să lăsăm pe copiii noştri să continue a participa la Şcoala
duminicală unde ei sunt în opoziţie cu adevărul? Răspuns—Circumstanţele diferă. Uneori soţul este în adevăr şi soţia poate fi
la fel de sinceră şi să nu fi văzut adevărul, iar soţului într-un astfel de caz
i-ar place ca copiii să fie instruiţi în privinţa Planului Divin al Veacurilor
iar soţia ar vrea ca ei să fie intruiţi în altă direcţie. Într-un astfel de caz
cred că cea mai bună cale ar fi compromisul şi să faci pentru partenera ta ceea
ce ai vrea ca ea să facă pentru tine. Ca soţul să-şi impună autoritatea sa ca şi
cap al familiei şi să ceară ca copiii să nu meargă la Şcoala duminicală ar
însemna să-şi ignore total soţia. Unii ar spune că aceasta este bine. Eu sunt
înclinat să cred că n-ar fi înţelept. Cred că mai înţelept ar fi să spună,
"Draga mea, din moment ce tu crezi că aceasta este cel mai bine voi fi de acord
ca ei să meargă la Şcoala duminicală, dar pentru a-mi îndeplini obligaţiile faţă
de copii, voi face şi eu în fiecare duminică Şcoală duminicală, aşa încît copiii
vor avea o şansă dublă la Şcoala duminicală şi sperăm o dublă binecuvîntare. Ei
vor primi tot ce vrei tu să primească şi tot ce pot eu să le dau mai bun". Soţia
va vedea că soţul a luat-o în considerare şi aceasta întotdeauna are o influenţă
bună. Este o mare diferenţă, dar în cele mai multe cazuri copiii nu vor fi
vătămaţi chiar dacă n-au obţinut nimic bun. 1089) ŞCOLI DUMINICALE—A învăţa în biserica nominală.
(Q683-1) Întrebare (1909)—1—Volumul 5, pag. 238,
paragraful 1. Ar trebui ca noi, consacraţii, să predăm la o Şcoală Duminicală în
biserica nominală, şi dacă da, în ce condiţii? Răspuns—Nu pot să-mi amintesc ce scrie la pagina menţionată, dar cred că
acolo este bine şi cred că voi spune la fel şi acum. Cred că am fi perfect
îndreptăţiţi să prezentăm adevărul oricui şi oriunde, dacă Domnul ne dă ocazia,
dacă o facem înţelegător şi deschis. Ca de exemplu, cînd apostolului Pavel i s-a
permis să intre în sinagogi şi să propovăduiască pe Cristos, el a propovăduit
deschis şi n-a pus lumina sub oboroc, ci peste tot, a lăsat ca lumina să
strălucească, a fost dat afară, şi aşa este şi acum. Dacă aceasta este cea mai
bună formă de serviciu pe care ştiţi să-l faceţi, şi dacă prietenii dragi ai
acelei congregaţii sunt de acord ca voi să serviţi ca învăţător, atunci negreşit
folosiţi ocazia şi nu puneţi lumina sub oboroc, ci lăsaţi ca lumina voastră să
strălucească, ca ei să poată vedea faptele voastre bune. Dacă cu timpul ei
zic, "Ne-am săturat de tine ca învăţător în această adunare", tu să spui, "Bine,
nu doresc să rămîn dacă nu pot învăţa ceea ce are Domnul de spus". Dar dacă
clasa ar fi din copii de vîrstă fragedă şi dacă aş gîndi că ei nu pot înţelege
nici o parte din veştile bune, eu cred că ai putea să-ţi foloseşti mai bine
timpul. Dumnezeu nu cheamă pe copii în special. Adevărat, noi suntem bucuroşi
oricum că unii de vîrstă fragedă aud mesajul. În afară de lucrurile speciale, nu
cred că ar fi înţelept să petreci timpul învăţînd o clasă de Şcoală Duminicală
cînd alţii pot să-i înveţe şi să le spună că va urma un picnic etc., etc. Voi
aveţi pe ce să vă cheltuiţi mai bine timpul decît să distraţi o grupă de copii.
Te-ai putea gîndi la D-na Smith, sau D-na Brown, care par a fi caractere mari,
şi ai putea să le cauţi şi să le laşi o pliantă etc. Cred că ţi-ai folosi timpul
cu mai mult folos. 1090) ŞCOLI DUMINICALE—Referitor la o datorie de recunoştinţă.
(Q683-2) Întrebare (1910)—2—Sunt supraveghetorul
unei clase de copii la o Şcoală duminicală; ei mă iubesc şi eu îi iubesc mult,
şi deşi sunt foarte interesat în adevăr, nu simt că sunt chemat să renunţ la
această lucrare. Datorez recunoştinţă bisericii Metodiste pentru că m-a păstorit
cînd eram tînăr şi aş vrea să hrănesc mieluşeii, după cum a făcut Cristos.
Învaţă Scripturile altfel? Răspuns—Ei bine, aş spune că dacă aş fi în locul tău n-aş simţi atît de mult
că datorez recunoştinţă bisericii Metodiste cît aş simţi o datorie de
recunoştinţă faţă de Domnul, de la care vine orice dar bun şi perfect. De aceea
dacă eşti un membru al bisericii Metodiste Wesley, sau a alteia care îţi dă o
anumită măsură de lumină şi adevăr, fii mulţumitor pentru ea, dar lasă ca cea
mai importantă recunoştinţă să meargă către Dumnezeu. Dacă eşti pe deplin al
Domnului, vei aparţine Lui, după cum cîntăm, "Sunt al lui Cristos, Domnul meu".
Aşa că aş renunţa la orice gînd de datorie specială, sau că aş aparţine cuiva.
Cred că noi nu vrem să aparţinem nimănui decît Domnului. Noi aparţinem Lui şi nu
putem avea doi stăpîni, şi ar fi bine să ne hotărîm pe care-l vom servi şi să
clarificăm acea parte mai întîi. Cine este stăpînul? Cunosc mulţi oameni care
aparţin bisericii Presbiteriene, alţii bisericii Episcopale, alţii care aparţin
bisericii Metodiste, şi ei bineînţeles nu vor nega că aparţin Domnului, totuşi
aici este o recunoaştere a apartenenţei la doi stăpîni. Aici este ceva greşit.
Prietenii Metodişti se poate să-ţi fi dat multă lumină şi adevăr, căci multora
dintre ei nu le-a prea rămas. Acum, cît despre obligaţiile faţă de clasa de Şcoală duminicală. Dacă
consacrarea ta a fost potrivită, aceasta ar însemna predarea ta Domnului în
cuvintele lui Isus cînd El S-a consacrat, "Iată-Mă, (în sulul cărţii este scris
despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!". "Desfătarea mea este să fac
plăcerea TA" (Evr. 10:7; Psa. 40:8). Nu voia bisericii Metodiste, Presbiteriene
sau a altei biserici sau sistem, ci ceea ce tu înţelegi că ar fi voia lui
Dumnezeu. Acum, despre această clasă, este voia lui Dumnezeu să continui să
înveţi această clasă de 125 de persoane? Ei bine, desigur, nu ştiu cine este
persoana; dacă este o doamnă, cred că ar fi o diferenţă. Ca învăţător al
copiilor cred că ea ar avea o ocazie de a învăţa pe copii ceva adevăr. Dar dacă
este obligată aşa încît nu poate învăţa pe copii Adevărul, atunci cred că le-ar
face rău în loc de a le face bine. Dar dacă biserica nu este foarte grijulie cu
astfel de lucruri şi spune, "Am vrea să dăm copiilor ceva instrucţie şi
pregătire; noi ştim că tu nu crezi doctrinele bisericii Metodiste Wesley, ci
încerci să urmezi Biblia şi trăieşti după lumina conştiinţei tale, noi ne-am
bucura să rămîi şi să înveţi pe aceşti copii şi să le spui ce crezi tu că este
Adevărul. Atunci cred că aş ţine acea clasă, dacă nu se interpune unor datorii
ale mele faţă de casă. Dacă mi-aş neglija proprii mei copii sau pe soţ aş crede
că ceva este greşit. N-aş neglija pe cei din casa mea ca să învăţ copiii altor
oameni. Mă gîndesc la o creştină foarte distinsă care avea o clasă de Biblie,
dar propriul ei fiu era neglijat şi cînd a ajuns major a fost necredincios. M-am
gîndit de multe ori după aceea că ar fi făcut mult mai bine dacă ar fi căutat să
se îngrijească de ceea ce Domnul i-a pus în sarcină — propriii ei
copii. Apoi, pe de altă parte, dacă acesta ar fi un bărbat, cred că el ar
găsi o ocazie mai bună. Din moment ce sunt 125 în clasă, există probabil unii în
grupa de copii mici. Dacă ar fi un frate el ar putea găsi pe unii copii mai mari
pentru a-i învăţa pe cei mai mici, să le spună povestiri şi să-i menţină
interesaţi şi să nu facă năzbîtii. 1091) ŞCOLI DUMINICALE—Să înveţe surorile în şcoli duminicale?
(Q685-1) Întrebare (1911-Z)—1—Să înveţe surorile
clase de Şcoli Duminicale? Răspuns—De obicei surorile sunt învăţători mai buni pentru tineri decît
fraţii. Nimic în Scriptură nu le interzice să înveţe astfel de clase. Cuvintele
apostolului sunt, "Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice
mai presus de bărbat" (1 Tim. 2:12). Cuvintele lui se aplică în mod special la
Biserică. Cît despre recomandarea de a avea Şcoli Duminicale! Noi nu ne-am
schimbat judecata faţă de ceea ce am scris în Studii în Scripturi, Vol.
6. Noi încă credem că Dumnezeu îi face responsabili pe părinţii creştini
pentru educaţia spirituală a copiilor lor şi că ei au o binecuvîntare specială
din împlinirea cerinţei Sale. Dacă Şcolile Duminicale sunt vreodată recomandabile, noi credem că
ele ar fi numai pentru orfani sau cei lumeşti, sau pentru copiii învăţaţi deja
acasă. 1092) ŞCOLI DUMINICALE—Sunt ele aprobate de Dumnezeu?
(Q685-2) Întrebare (1912)—2—Consideri că
principiul Şcolii Dumnicale poate fi justificat sub vreun
pretext? Răspuns—Gîndul meu este acesta, fraţilor: Domnul nu mi-a spus să lupt
împotriva Şcolilor Duminicale. El mi-a spus să propovăduiesc Evanghelia. Oricum,
pot să spun că Şcolile Duminicale n-au fost organizate de Domnul Isus sau de
apostoli. Prima Şcoală duminicală a fost organizată în Londra pentru copiii
zdrenţăroşi şi oropsiţi de pe străzi. Aceste şcoli au fost pentru a-i învăţa a
coase şi a tricota, a scrie şi altele asemenea. Noi avem acum şcoli mai bine
stabilite pentru aceste scopuri. Primele din aceste şcoli au fost ţinute
duminica pentru că învăţătorii nu aveau altădată timp liber, dar acum avem
acelaşi fel de şcoli în fiecare zi şi le-am pus pe o bază mai bună sub stat şi
guvern. Noi am arătat în Studii în Scripturi că Dumnezeu a pus responsabilitatea
asupra părinţilor ca să-şi înveţe copiii. Nu încerc să dau Domnului nici o
indicaţie în acest lucru. Spun din nou că n-au existat şcoli duminicale
organizate de Domnul sau de apostolii Săi. Pot fi motive pentru a le avea, pe
care le puteţi crede bune, dar aceasta nu este treaba mea. Dacă credeţi că sunt
motive bune pentru a le avea, atunci tot ce aş spune este aceasta: Fratele
Russell nu va găsi nici o obiecţie. Dumnezeu are un mod liberal de a proceda cu
noi şi suntem liberi să alegem — îndrumaţi de cuvîntul lui Dumnezeu. Există
principii în Scriptură. Urmaţi-le mai îndeaproape sau mai de departe, după cum
vreţi. Domnul lasă această libertate, şi cine are dreptul să pună limite unde
acestea nu sunt? 1093) ŞTEFAN—Autoritatea pentru uciderea lui cu pietre.
(Q673-1) Întrebare (1905)—1—De ce au putut evreii
să-l ucidă cu pietre pe Ştefan cînd nu au putut să-l omoare pe Domnul
nostru? Răspuns—Nu ştiu. Şi eu adesea m-am întrebat acest lucru. Dacă afli să-mi
spui şi mie. 1094) ŞTIINŢA CREŞTINĂ—A fost pastorul Russell
un elev a lui Mary Baker Eddy?
(Q70-2) Întrebare (1912)—2—A fost vreodată
pastorul Russell elev a lui Mary Baker Eddy? (rîsete) Răspuns—Nu, după cîte ştiu eu. (Rîsete — aplauze) 1095) ŞTIINŢĂ—Referitor la declaraţii nerealiste.
(Q632-2) Întrebare (1911)—2—Ştii că ştiinţa
geologiei şi arheologiei dovedesc în mod absolut şi convingător că acest pămînt
nu este numai de 6.000 de ani vechime, ci este de milioane de ani; că urme ale
existenţei oamenilor au fost descoperite chiar dinainte de perioada glaciară,
care este nu mai puţin de 150.000 de ani în urmă şi că viaţa animală poate fi
urmărită prin toate perioadele de timp? Răspuns—Nu ştiu nimic despre aceasta, şi nu cred nimic de felul acesta. Ştiu
că unii domni au obiceiul de a lua un mic ciocan, de a lovi o rocă, şi apoi a
scuipa de două sau trei ori pe pămînt fără să spună nimic, dar arătînd înţelepţi
şi făcînd multe presupuneri mari. Cel care presupune mai mult este cel mai mare
profesor. Aceasta este ştiinţa pe care unii oameni o urmează, şi apostolul Pavel
vorbeşte despre acestea ca despre "ştiinţă pe nedrept numită astfel" (1 Tim.
6:20). Şi eu cred că este aşa. Ştiinţa are unele baze, nu numai presupuneri.
Unul poate avea ocazii mai bune de a face presupuneri asupra unui subiect decît
altul, totuşi în acelaşi timp o presupunere nu trebuie luată ca adevăr
ştiinţific. Ştim de exemplu că putem face piatră în cîteva ore; o facem în
fiecare zi în munca de fabricare a cimentului, se face în toată lumea. Odată se
presupunea că piatra nu poate fi făcută decît într-o perioadă lungă de timp; că
ar trebui milioane de ani. Acum o putem face în cîteva ore. Şi aceste diferite
teorii cu privire la om şi la perioada sa pe pămînt cred că nu sunt bine
măsurate. Noi am arătat gîndul nostru în capitolul la care mă refer din volumul
6 al Studiilor în Scripturi, care
credem că este scriptural, că fiecare din aceste vîrste de creaţie sunt perioade
de cîte 7.000 de ani şi că întreaga perioadă de creaţie pînă la om a fost de
şase perioade sau zile de cîte 7.000 de ani fiecare, sau 42.000 de ani; şi au
mai trecut încă 6.000 de ani din a şaptea zi-perioadă. Omul a fost creat la
începutul zilei a şaptea, şi noi suntem în această perioadă de 6.000 de ani şi
mai rămîne 1000 de ani pentru a completa a şaptea zi, şi atunci vom avea un
ciclu complet de şapte ori şapte mii de ani, 49.000 de ani de la începutul
operei creatoare şi ajungem la marele jubileu din a 50-a mie de ani din perioada
istoriei lumii. Vorbind despre aceste zile de creare să ne amintim că Biblia nu
ne spune în ce condiţie a fost pămîntul cînd a început această perioadă a
creaţiei. În Geneza nu ni se spune cînd a început Dumnezeu să facă pămîntul; ni
se spune pur şi simplu că "Pămîntul era …", dar nu ni se spune de cînd exista
pămîntul şi noi nu avem nici o presupunere cu privire la acest subiect; dar ni
se spune că pămîntul era şi că era fără formă, gol, şi întuneric era pe
suprafaţa pămîntului, iar Dumnezeu a început să pună în ordine pămîntul sau să-l
aducă într-o stare bună pentru om. Nu trebuie să ştim mai mult decît atît.
Înainte n-a existat om pe pămînt şi nici animal, ci a fost o planetă; dar de cît
timp exista ea ca planetă nu ştim. 1096) ŞTIINŢĂ—Referitor la Moise şi primele cinci cărţi.
(Q633-1) Întrebare (1911)—1—Nu ştii că ar fi un
fapt istoric că Moise a trăit într-o epocă cu cel puţin cinci sute de ani
înainte ca cele cinci cărţi să fie adunate, sau că scrierea, cu excepţia
hieroglifelor egiptene, era necunoscută, şi că fizic ar fi fost imposibil ca el
să le scrie? Nu este un fapt că Ezra sau poate Neemia sunt responsabili de toate
scrierile atribuite lui Moise? Răspuns—Cred că nu. Nu-l cunosc pe cel care a scris Întrebarea, dar prefer
să iau în considerare o autoritate mai bună. Isus a spus, "Moise … a scris
despre Mine" (Ioan 5:46). Prefer să-l iau în considerare pe Isus. N-am avut încă
nimic care să-mi contrazică acest lucru pentru mintea mea. Nu sunt pregătit
să-mi arunc Biblia; pentru mine este tot mai bună cu fiecare
zi.