Întrebare (1914)—3—Avînd ochii deschişi la adevăr, este bine să lăsăm pe copiii noştri să continue a participa la Şcoala duminicală unde ei sunt în opoziţie cu adevărul?

Răspuns—Circumstanţele diferă. Uneori soţul este în adevăr şi soţia poate fi la fel de sinceră şi să nu fi văzut adevărul, iar soţului într-un astfel de caz i-ar place ca copiii să fie instruiţi în privinţa Planului Divin al Veacurilor iar soţia ar vrea ca ei să fie intruiţi în altă direcţie. Într-un astfel de caz cred că cea mai bună cale ar fi compromisul şi să faci pentru partenera ta ceea ce ai vrea ca ea să facă pentru tine. Ca soţul să-şi impună autoritatea sa ca şi cap al familiei şi să ceară ca copiii să nu meargă la Şcoala duminicală ar însemna să-şi ignore total soţia. Unii ar spune că aceasta este bine. Eu sunt înclinat să cred că n-ar fi înţelept. Cred că mai înţelept ar fi să spună, "Draga mea, din moment ce tu crezi că aceasta este cel mai bine voi fi de acord ca ei să meargă la Şcoala duminicală, dar pentru a-mi îndeplini obligaţiile faţă de copii, voi face şi eu în fiecare duminică Şcoală duminicală, aşa încît copiii vor avea o şansă dublă la Şcoala duminicală şi sperăm o dublă binecuvîntare. Ei vor primi tot ce vrei tu să primească şi tot ce pot eu să le dau mai bun". Soţia va vedea că soţul a luat-o în considerare şi aceasta întotdeauna are o influenţă bună. Este o mare diferenţă, dar în cele mai multe cazuri copiii nu vor fi vătămaţi chiar dacă n-au obţinut nimic bun.

1089) ŞCOLI DUMINICALE—A învăţa în biserica nominală. (Q683-1)

Întrebare (1909)—1—Volumul 5, pag. 238, paragraful 1. Ar trebui ca noi, consacraţii, să predăm la o Şcoală Duminicală în biserica nominală, şi dacă da, în ce condiţii?

Răspuns—Nu pot să-mi amintesc ce scrie la pagina menţionată, dar cred că acolo este bine şi cred că voi spune la fel şi acum. Cred că am fi perfect îndreptăţiţi să prezentăm adevărul oricui şi oriunde, dacă Domnul ne dă ocazia, dacă o facem înţelegător şi deschis. Ca de exemplu, cînd apostolului Pavel i s-a permis să intre în sinagogi şi să propovăduiască pe Cristos, el a propovăduit deschis şi n-a pus lumina sub oboroc, ci peste tot, a lăsat ca lumina să strălucească, a fost dat afară, şi aşa este şi acum. Dacă aceasta este cea mai bună formă de serviciu pe care ştiţi să-l faceţi, şi dacă prietenii dragi ai acelei congregaţii sunt de acord ca voi să serviţi ca învăţător, atunci negreşit folosiţi ocazia şi nu puneţi lumina sub oboroc, ci lăsaţi ca lumina voastră să strălucească, ca ei să poată vedea faptele voastre bune. Dacă cu timpul ei zic, "Ne-am săturat de tine ca învăţător în această adunare", tu să spui, "Bine, nu doresc să rămîn dacă nu pot învăţa ceea ce are Domnul de spus". Dar dacă clasa ar fi din copii de vîrstă fragedă şi dacă aş gîndi că ei nu pot înţelege nici o parte din veştile bune, eu cred că ai putea să-ţi foloseşti mai bine timpul. Dumnezeu nu cheamă pe copii în special. Adevărat, noi suntem bucuroşi oricum că unii de vîrstă fragedă aud mesajul. În afară de lucrurile speciale, nu cred că ar fi înţelept să petreci timpul învăţînd o clasă de Şcoală Duminicală cînd alţii pot să-i înveţe şi să le spună că va urma un picnic etc., etc. Voi aveţi pe ce să vă cheltuiţi mai bine timpul decît să distraţi o grupă de copii. Te-ai putea gîndi la D-na Smith, sau D-na Brown, care par a fi caractere mari, şi ai putea să le cauţi şi să le laşi o pliantă etc. Cred că ţi-ai folosi timpul cu mai mult folos.

1090) ŞCOLI DUMINICALE—Referitor la o datorie de recunoştinţă. (Q683-2)

Întrebare (1910)—2—Sunt supraveghetorul unei clase de copii la o Şcoală duminicală; ei mă iubesc şi eu îi iubesc mult, şi deşi sunt foarte interesat în adevăr, nu simt că sunt chemat să renunţ la această lucrare. Datorez recunoştinţă bisericii Metodiste pentru că m-a păstorit cînd eram tînăr şi aş vrea să hrănesc mieluşeii, după cum a făcut Cristos. Învaţă Scripturile altfel?

Răspuns—Ei bine, aş spune că dacă aş fi în locul tău n-aş simţi atît de mult că datorez recunoştinţă bisericii Metodiste cît aş simţi o datorie de recunoştinţă faţă de Domnul, de la care vine orice dar bun şi perfect. De aceea dacă eşti un membru al bisericii Metodiste Wesley, sau a alteia care îţi dă o anumită măsură de lumină şi adevăr, fii mulţumitor pentru ea, dar lasă ca cea mai importantă recunoştinţă să meargă către Dumnezeu. Dacă eşti pe deplin al Domnului, vei aparţine Lui, după cum cîntăm, "Sunt al lui Cristos, Domnul meu". Aşa că aş renunţa la orice gînd de datorie specială, sau că aş aparţine cuiva. Cred că noi nu vrem să aparţinem nimănui decît Domnului. Noi aparţinem Lui şi nu putem avea doi stăpîni, şi ar fi bine să ne hotărîm pe care-l vom servi şi să clarificăm acea parte mai întîi. Cine este stăpînul? Cunosc mulţi oameni care aparţin bisericii Presbiteriene, alţii bisericii Episcopale, alţii care aparţin bisericii Metodiste, şi ei bineînţeles nu vor nega că aparţin Domnului, totuşi aici este o recunoaştere a apartenenţei la doi stăpîni. Aici este ceva greşit. Prietenii Metodişti se poate să-ţi fi dat multă lumină şi adevăr, căci multora dintre ei nu le-a prea rămas.

Acum, cît despre obligaţiile faţă de clasa de Şcoală duminicală. Dacă consacrarea ta a fost potrivită, aceasta ar însemna predarea ta Domnului în cuvintele lui Isus cînd El S-a consacrat, "Iată-Mă, (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!". "Desfătarea mea este să fac plăcerea TA" (Evr. 10:7; Psa. 40:8). Nu voia bisericii Metodiste, Presbiteriene sau a altei biserici sau sistem, ci ceea ce tu înţelegi că ar fi voia lui Dumnezeu. Acum, despre această clasă, este voia lui Dumnezeu să continui să înveţi această clasă de 125 de persoane? Ei bine, desigur, nu ştiu cine este persoana; dacă este o doamnă, cred că ar fi o diferenţă. Ca învăţător al copiilor cred că ea ar avea o ocazie de a învăţa pe copii ceva adevăr. Dar dacă este obligată aşa încît nu poate învăţa pe copii Adevărul, atunci cred că le-ar face rău în loc de a le face bine. Dar dacă biserica nu este foarte grijulie cu astfel de lucruri şi spune, "Am vrea să dăm copiilor ceva instrucţie şi pregătire; noi ştim că tu nu crezi doctrinele bisericii Metodiste Wesley, ci încerci să urmezi Biblia şi trăieşti după lumina conştiinţei tale, noi ne-am bucura să rămîi şi să înveţi pe aceşti copii şi să le spui ce crezi tu că este Adevărul. Atunci cred că aş ţine acea clasă, dacă nu se interpune unor datorii ale mele faţă de casă. Dacă mi-aş neglija proprii mei copii sau pe soţ aş crede că ceva este greşit. N-aş neglija pe cei din casa mea ca să învăţ copiii altor oameni.

Mă gîndesc la o creştină foarte distinsă care avea o clasă de Biblie, dar propriul ei fiu era neglijat şi cînd a ajuns major a fost necredincios. M-am gîndit de multe ori după aceea că ar fi făcut mult mai bine dacă ar fi căutat să se îngrijească de ceea ce Domnul i-a pus în sarcină — propriii ei copii.

Apoi, pe de altă parte, dacă acesta ar fi un bărbat, cred că el ar găsi o ocazie mai bună. Din moment ce sunt 125 în clasă, există probabil unii în grupa de copii mici. Dacă ar fi un frate el ar putea găsi pe unii copii mai mari pentru a-i învăţa pe cei mai mici, să le spună povestiri şi să-i menţină interesaţi şi să nu facă năzbîtii.

1091) ŞCOLI DUMINICALE—Să înveţe surorile în şcoli duminicale? (Q685-1)

Întrebare (1911-Z)—1—Să înveţe surorile clase de Şcoli Duminicale?

Răspuns—De obicei surorile sunt învăţători mai buni pentru tineri decît fraţii. Nimic în Scriptură nu le interzice să înveţe astfel de clase. Cuvintele apostolului sunt, "Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat" (1 Tim. 2:12). Cuvintele lui se aplică în mod special la Biserică.

Cît despre recomandarea de a avea Şcoli Duminicale! Noi nu ne-am schimbat judecata faţă de ceea ce am scris în Studii în Scripturi, Vol. 6.

Noi încă credem că Dumnezeu îi face responsabili pe părinţii creştini pentru educaţia spirituală a copiilor lor şi că ei au o binecuvîntare specială din împlinirea cerinţei Sale. Dacă Şcolile Duminicale sunt vreodată recomandabile, noi credem că ele ar fi numai pentru orfani sau cei lumeşti, sau pentru copiii învăţaţi deja acasă.

1092) ŞCOLI DUMINICALE—Sunt ele aprobate de Dumnezeu? (Q685-2)

Întrebare (1912)—2—Consideri că principiul Şcolii Dumnicale poate fi justificat sub vreun pretext?

Răspuns—Gîndul meu este acesta, fraţilor: Domnul nu mi-a spus să lupt împotriva Şcolilor Duminicale. El mi-a spus să propovăduiesc Evanghelia. Oricum, pot să spun că Şcolile Duminicale n-au fost organizate de Domnul Isus sau de apostoli. Prima Şcoală duminicală a fost organizată în Londra pentru copiii zdrenţăroşi şi oropsiţi de pe străzi. Aceste şcoli au fost pentru a-i învăţa a coase şi a tricota, a scrie şi altele asemenea. Noi avem acum şcoli mai bine stabilite pentru aceste scopuri. Primele din aceste şcoli au fost ţinute duminica pentru că învăţătorii nu aveau altădată timp liber, dar acum avem acelaşi fel de şcoli în fiecare zi şi le-am pus pe o bază mai bună sub stat şi guvern. Noi am arătat în Studii în Scripturi că Dumnezeu a pus responsabilitatea asupra părinţilor ca să-şi înveţe copiii. Nu încerc să dau Domnului nici o indicaţie în acest lucru. Spun din nou că n-au existat şcoli duminicale organizate de Domnul sau de apostolii Săi. Pot fi motive pentru a le avea, pe care le puteţi crede bune, dar aceasta nu este treaba mea. Dacă credeţi că sunt motive bune pentru a le avea, atunci tot ce aş spune este aceasta: Fratele Russell nu va găsi nici o obiecţie. Dumnezeu are un mod liberal de a proceda cu noi şi suntem liberi să alegem — îndrumaţi de cuvîntul lui Dumnezeu. Există principii în Scriptură. Urmaţi-le mai îndeaproape sau mai de departe, după cum vreţi. Domnul lasă această libertate, şi cine are dreptul să pună limite unde acestea nu sunt?

1093) ŞTEFAN—Autoritatea pentru uciderea lui cu pietre. (Q673-1)

Întrebare (1905)—1—De ce au putut evreii să-l ucidă cu pietre pe Ştefan cînd nu au putut să-l omoare pe Domnul nostru?

Răspuns—Nu ştiu. Şi eu adesea m-am întrebat acest lucru. Dacă afli să-mi spui şi mie.

1094) ŞTIINŢA CREŞTINĂ—A fost pastorul Russell

un elev a lui Mary Baker Eddy? (Q70-2)

Întrebare (1912)—2—A fost vreodată pastorul Russell elev a lui Mary Baker Eddy? (rîsete)

Răspuns—Nu, după cîte ştiu eu. (Rîsete — aplauze)

1095) ŞTIINŢĂ—Referitor la declaraţii nerealiste. (Q632-2)

Întrebare (1911)—2—Ştii că ştiinţa geologiei şi arheologiei dovedesc în mod absolut şi convingător că acest pămînt nu este numai de 6.000 de ani vechime, ci este de milioane de ani; că urme ale existenţei oamenilor au fost descoperite chiar dinainte de perioada glaciară, care este nu mai puţin de 150.000 de ani în urmă şi că viaţa animală poate fi urmărită prin toate perioadele de timp?

Răspuns—Nu ştiu nimic despre aceasta, şi nu cred nimic de felul acesta. Ştiu că unii domni au obiceiul de a lua un mic ciocan, de a lovi o rocă, şi apoi a scuipa de două sau trei ori pe pămînt fără să spună nimic, dar arătînd înţelepţi şi făcînd multe presupuneri mari. Cel care presupune mai mult este cel mai mare profesor. Aceasta este ştiinţa pe care unii oameni o urmează, şi apostolul Pavel vorbeşte despre acestea ca despre "ştiinţă pe nedrept numită astfel" (1 Tim. 6:20). Şi eu cred că este aşa. Ştiinţa are unele baze, nu numai presupuneri. Unul poate avea ocazii mai bune de a face presupuneri asupra unui subiect decît altul, totuşi în acelaşi timp o presupunere nu trebuie luată ca adevăr ştiinţific. Ştim de exemplu că putem face piatră în cîteva ore; o facem în fiecare zi în munca de fabricare a cimentului, se face în toată lumea. Odată se presupunea că piatra nu poate fi făcută decît într-o perioadă lungă de timp; că ar trebui milioane de ani. Acum o putem face în cîteva ore. Şi aceste diferite teorii cu privire la om şi la perioada sa pe pămînt cred că nu sunt bine măsurate.

Noi am arătat gîndul nostru în capitolul la care mă refer din volumul 6 al Studiilor în Scripturi, care credem că este scriptural, că fiecare din aceste vîrste de creaţie sunt perioade de cîte 7.000 de ani şi că întreaga perioadă de creaţie pînă la om a fost de şase perioade sau zile de cîte 7.000 de ani fiecare, sau 42.000 de ani; şi au mai trecut încă 6.000 de ani din a şaptea zi-perioadă. Omul a fost creat la începutul zilei a şaptea, şi noi suntem în această perioadă de 6.000 de ani şi mai rămîne 1000 de ani pentru a completa a şaptea zi, şi atunci vom avea un ciclu complet de şapte ori şapte mii de ani, 49.000 de ani de la începutul operei creatoare şi ajungem la marele jubileu din a 50-a mie de ani din perioada istoriei lumii. Vorbind despre aceste zile de creare să ne amintim că Biblia nu ne spune în ce condiţie a fost pămîntul cînd a început această perioadă a creaţiei. În Geneza nu ni se spune cînd a început Dumnezeu să facă pămîntul; ni se spune pur şi simplu că "Pămîntul era …", dar nu ni se spune de cînd exista pămîntul şi noi nu avem nici o presupunere cu privire la acest subiect; dar ni se spune că pămîntul era şi că era fără formă, gol, şi întuneric era pe suprafaţa pămîntului, iar Dumnezeu a început să pună în ordine pămîntul sau să-l aducă într-o stare bună pentru om. Nu trebuie să ştim mai mult decît atît. Înainte n-a existat om pe pămînt şi nici animal, ci a fost o planetă; dar de cît timp exista ea ca planetă nu ştim.

1096) ŞTIINŢĂ—Referitor la Moise şi primele cinci cărţi. (Q633-1)

Întrebare (1911)—1—Nu ştii că ar fi un fapt istoric că Moise a trăit într-o epocă cu cel puţin cinci sute de ani înainte ca cele cinci cărţi să fie adunate, sau că scrierea, cu excepţia hieroglifelor egiptene, era necunoscută, şi că fizic ar fi fost imposibil ca el să le scrie? Nu este un fapt că Ezra sau poate Neemia sunt responsabili de toate scrierile atribuite lui Moise?

Răspuns—Cred că nu. Nu-l cunosc pe cel care a scris Întrebarea, dar prefer să iau în considerare o autoritate mai bună. Isus a spus, "Moise … a scris despre Mine" (Ioan 5:46). Prefer să-l iau în considerare pe Isus. N-am avut încă nimic care să-mi contrazică acest lucru pentru mintea mea. Nu sunt pregătit să-mi arunc Biblia; pentru mine este tot mai bună cu fiecare zi.